Muzica de terapie, descriere și utilizare

Muzica de terapie este o disciplină holistică care face uz de beneficiile sunetelor, cântând și muzică pentru a interveni într-o manieră educațională, reabilitară și terapeutică. Să aflăm mai bine.

Ce este terapia muzicală?

Muzica de terapie face uz de beneficiile sunetelor, cântând și muzică pentru intervenții educaționale, reabilitare și mai ales terapeutice. Muzica este canalul de comunicare care permite pacientului să-și exprime emoțiile într-un mod non-verbal, stabilind o relație diferită cu terapeutul.

Terapia muzicală se găsește în cele mai vechi societăți umane, în culte șamanice și religioase, în care ritmul, cântecul și dansul au condus la stări de transă, vindecare și comunicare cu lumea extraterestră. Ca disciplină științifică, terapia muzicală se afirmă la începutul secolului al XVIII-lea. În 1700, punctul. Richard Brockiesby, muzician londonez, scrie primul tratat pe această temă. Astăzi, terapia muzicală este recunoscută ca o activitate terapeutică de susținere valabilă pentru tulburările psiho-motorii specifice.

Beneficii și contraindicații

Reacțiile noastre la muzică sunt rezultatul modului în care am trăit în pântece timp de nouă luni. Adesea, însă, condiția de îmbolnăvire îi determină pe subiect să se închidă pe sine, refuzând să-și comunice sentimentele cu lumea exterioară. Sunetul, în funcție de ton și viteză, influențează creierul în mod diferit, influențând răspunsurile organismului. Terapia prin muzică ne permite să trezim sinele nostru de sunete prin comunicare non-verbală, reușind să obținem rezultate pe care alte discipline, pe baza abordărilor standard de comunicare, nu le ating.

Există unele contraindicații legate de terapia bolilor mintale. Un sunet greșit poate avea un efect opus celui dorit, astfel încât terapeutul trebuie să acorde o atenție deosebită istoriei pacientului.

Pentru cine terapia muzicală este utilă

Toată lumea îi place muzica. Este relaxant, permite fluxul de gânduri și emoții într-un mod autentic și ne eliberează de multe tensiuni. Există tulburări specifice care pot fi tratate prin terapia muzicală. Numeroase studii au fost, de fapt, martorii beneficiilor de a asculta sunete și muzică asupra persoanelor care suferă de diverse boli mintale, cum ar fi depresia, autismul, Alzheimer, psihoza și dislexia. Muzica de terapie este, de asemenea, destinat persoanelor care suferă de anorexie și diverse dizabilități motorii. Este, de asemenea, recomandat pentru vârstnici și femeile însărcinate.

Legea din Italia și din străinătate

În Italia, există o distincție între terapeutul muzical și terapeutul muzical : acesta din urmă este interpretul, tehnicianul, cel care implementează programul hotărât de terapeutul muzical, care este persoana cu o responsabilitate mai mare și o perioadă de pregătire mai consistentă în spatele lui. Este terapeutul de muzică care face diagnosticul, decide terapia și la sfârșitul tratamentului evaluează rezultatele obținute cu privire la obiectivele stabilite. Și, prin urmare, el are, prin urmare, abilitățile necesare pentru a-și asuma responsabilitatea de a sapa în trecut și de a elimina blocuri, interpretare, restaurare, vindecare.

În Italia, figura profesională a terapeutului muzical nu este recunoscută de stat. Una dintre principalele asociații de terapie muzicală, FIM (Federația italiană a terapeuților de muzică), organizează cursuri de formare a personalității profesionale a terapeutului muzical. De asemenea, în Italia există cursuri de masterat și de muzică, organizate de universități și asociații profesionale. Organismul care reprezintă terapia muzicală la nivel internațional este WMFT, Federația Mondială a Terapiei Muzicale, înființată în 1996.

Curiozități despre terapia muzicală

Un studiu al Departamentului Educație al Facultății de Pedagogie al Universității din Maribor, Slovenia, a confirmat existența așa-numitului "efect Mozart". Ascultarea melodiilor celebrului compozitor îmbunătățește foarte mult performanța mentală a indivizilor. Din ce în ce mai multe teste științifice tind să demonstreze această teorie, care până de curând a fost considerată absurdă.