Conceptul de muzică ca terapie a fost transmis din timpuri străvechi până în prezent datorită călugărilor și medicilor. De aceea vorbim despre terapia muzicală ca terapie pentru corp și suflet
Din moment ce uterul fătului nu cunoaște un moment de tăcere, începe de la oră să învețe prin experiențele sonore, auditive, kinestezice, emoționale și proprioceptive.
Sunetul poate implica partea irațională a psihicului și poate oferi bunăstare celor care îl ascultau sau îl practicau, reconstruind sau întărind armonie interioară.
Arta muzicii creează o armonie care poate reconcilia conștiința noastră cu partea noastră "umbre", oferind o mai mare acceptare de sine și promovând potențialul și abilitățile noastre.
Muzica nu este doar o cunoaștere tehnică, ci și, mai presus de toate, o cunoaștere științifică.
Literatura științifică raportează numeroase mărturii despre efectele pozitive și curative pe care muzica le are asupra anxietății, depresiei și, în general, asupra stării de spirit.
Astăzi, terapia muzicală este utilizată atât în domeniile psihopedagogice, cât și în cele clinice: prevenirea, reabilitarea și terapia; și în special în tratamentul tulburărilor relaționale și emoționale ale copilului, ale adultului, în tratamentul tulburărilor psihice și handicapului fizic și senzorial, în tratamentul conștientizării inconștiente și în diversele demențe (senile, Alzheimer, ...) .
Terapia muzicală de terapie muzicală contribuie la dezvoltarea abilităților cognitive, senzoriale, relaționale și afective care la rândul lor promovează socializarea și autodeterminarea.
Deși lumea științifică consideră că terapia muzicală aduce beneficii, indicația specifică a utilității terapiei muzicale trebuie evaluată de la caz la caz.
Într-o imagine generală a diferitelor metode de terapie muzicală folosite putem identifica:
terapii muzicale active unde clientul intervine direct cu o expresie creativă prin manipularea instrumentelor și a improvizării muzicale corporale-sunet-muzicale;
pasivă sau receptivă, în care persoana ascultă și scopul este de a oferi o relaxare;
terapii muzicale integrative care apar din combinarea celor două metode anterioare.
Muzica de terapie este o activitate clinică cu scopuri preventive, reabilitare și terapeutice, care prin comunicarea sunet-corp-muzical deschide noi canale de comunicare între dirijor și client. Raportul favorizează exprimarea, integrarea și prelucrarea nevoilor. Vehiculul comunicativ este muzica care eliberează emoțiile, conflictele interne și transmite starea de spirit.
Conducătorul și clientul comunică prin postură, gesturi, expresii faciale și privirea; iar pentru cei cu deficiențe de vedere comunicarea non-verbală are loc prin intermediul informațiilor auditive despre mișcarea corpului.
Omul sa exprimat dintotdeauna prin comunicarea verbală cu comunicarea non-verbală: gesturi, ritmul respirației etc., comunicându-și astfel muzica în contact cu celălalt. Muzica este un limbaj universal.
Terapia muzicală nu preda muzică, adică să cânte sau să cânte un instrument, și nici nu este necesar să o stăpânești.
Terapia muzicală poate fi plasată în terapii expresive sau metode de intervenție care utilizează mediatori artistici, stimulând astfel procesul creativ al persoanei pentru a îmbunătăți calitatea vieții.
Întreaga viață a cosmosului este reglementată de ritm și armonie!
Melissa Pignaff
//fenicesabina.blogspot.it/
REFERINȚE
Nardi A., (2006), "Identitatea închisă". Printre patologii și acte de creație, Alétheia - seria psihologică educațională, UNI Service Ed., Trento
Barker A., editat de Meriani A. (2005), Psihomusicologie în Grecia Antică, - Seria Universității / Cercetare, Ed. Guida, Napoli
Gargiulo ML, Dadone V., (2009), Crescând prin atingere. Ajutați copilul cu tulburări de vedere prin redarea sunetului. Un instrument pentru educatori și terapeuți, - Instrumente pentru munca psiho-socială și educațională
Corradini M., (1999), Inițierea terapiei muzicale. Exerciții de relaxare, tonifiere și echilibru cu Biomusica, - Seria Initiation, Ed. Mediterranee, Roma
Manes S., (2007), Jocuri pentru a crește împreună. Manual de tehnici creative. - Colecția de instrumente pentru educația psiho-socială educațională, Ed. FrancoAngeli, Milano
Padula A., (2008), Sound Communication and Music Therapy, Ed Grin Verlag
Cremaschi Trovesi G., Scardovelli M., (2005), Sunetul vieții. Muzică de terapie între familie, școală, societate., Ed Armando
Rossi M., (2001), De la Song la cuvânt. Antreprenoriatul și muzicoterapia lui Antonio Provolo pentru surzi - Seria: Pedagogie și educație specială, Ed. FrancoAngeli
Freguglia P., Muzică și sănătate, Biblioteca profesiilor de Paolo Freguglia, Trieste
