Și cine ar fi imaginat că pregătirea pentru minte și pregătirea pentru trup a mers în mână?
Să aprofundăm un studiu realizat de Howard Gardner, profesor la Universitatea Americană din Harvard, care de ani de zile lucrează la o teorie fascinantă că omul are mai multe forme de inteligență, dintre care una este o inteligență motorie care dirijează corpul spre abilități și orientări spre automatism care vizează îmbunătățirea performanțelor sportive.
Antrenamentul și mintea: când mișcarea înseamnă a gândi
Se spune că atunci când o mișcare, oricare ar fi ea, devine automată, corpul a preluat o parte din disciplina care se aprofundează. Așa cum mintea face cu concepte și noțiuni, corpul își mai aduce aminte .
Exemplul concret? Pornirea unui sport înseamnă a încerca o gamă largă de mișcări care nu au legătură cu creierul. Primele lovituri de rachete murdare, încercările puțin probabile la dribbe sunt exemple de acțiuni care implică zone mari ale creierului, deoarece acestea se referă la prima fază a învățării .
Atunci când practica este aprofundată, metabolismul devine obișnuit și, la nivel mental, se declanșează o formă de automatism cognitiv în creier, prin care funcționează zone mai restrânse: în esență, o parte din ganglionii bazali, cortexul motor primar și cerebelul .
Memoria internă a mușchilor
Odată ce faza de învățare a fost depășită, corpul dezvoltă o memorie autonomă, ca și cum ar fi în mișcare fără ajutorul gândirii. Sistemul nervos central acționează ca o punte între capacitatea vizuală și motorul: ochii captează informația care este tradusă în modele de activare musculară. Imaginați-vă că fiecare mușchi are o arhivă în el, un dosar care conține diferite gesturi sub formă de fișiere, un rezervor de acțiuni.
Tehnicile variate de antrenament sunt importante deoarece înseamnă dezvoltarea celei mai largi inteligențe motorii. Formarea globală include mai multe mișcări care sunt efectuate simultan.
De exemplu, un jucator de hochei nu intareste mai intai sa patineze, apoi sa conduca discul si apoi sa urmeze jocul, dar imediat se obisnuieste sa gestioneze totul impreuna.
În același timp, învățarea instrucțiunilor diferite este un lucru asemănător reglării instrumentelor aceleiași orchestre : sistemul motor este, de fapt, alcătuit din rețele de celule conectate una la cealaltă, cu sarcini diferite, dar suprapuse.
